Adaptarea copiilor in colectivitate

Primele zile de gradinita pot fi cele mai solicitante zile atat pentru copil cat si pentru parinte, atunci pot aparea si unele situatii in care copilul plange si se agaţă de parinte. Acesta este momentul in care copilul se confrunta cu teama de nou, de necunoscut. De aceea este important este ca mama să nu se lase impresionată de lacrimile copilului şi mai ales să nu facă greşeala de a plange împreună cu el, pentru ca acest lucru il va insecuriza pe copil si il va descuraja si mai tare, intarindu-i sentimentul ca gradinita nu este un mediu sigur.

Este recomandat ca de fiecare dată parintele să ii explice copilului cu calm, pe o tonalitate scazuta, că se va întoarce, iar între timp el va rămane în grija educatoarei.

De asemenea, este extrem de important sa existe o congruenta intre comunicarea verbala si nonverbala, intre ceea ce spune si ceea ce transmite de fapt parintele, astfel incat este recomandat ca atunci cand acestia i se adreseaza copilului sa o faca asezandu-se pe vine, fiind astfel la acelasi nivel cu copilul. La întoarcere, mama nu trebuie să uite un lucru esenţial: să vorbească împreună cu copilul despre evenimentele petrecute la grădiniţă. Prin aceste discuţii, copilul percepe atitudinea pozitivă a mamei faţă de grădiniţă. Din dragoste pentru ea, micuţul va înţelege că grădiniţa este un lucru bun şi chiar va începe să-i placă.

Este foarte important ca parintii sa nu isi ameninte, nici in joaca copilul cu grădiniţa si cu posibilele pedepse ce vor avea loc acolo in cazul in care acesta nu va fi cuminte. Adulţii au impresia că glumesc, dar copilul va ţine minte şi va asocia grădiniţa cu un loc înfricoşător intrucat in perioada aceasta de varsta copilul are o cu totul alta modalitate de perceptie si constructie a lucrurilorinconjuratoare.

Asadar, adaptarea pentru gradinita incepe de acasa, intrucat toate aceste deprinderi se formează în familie. Este recomandat ca inainte sa inceapa gradinita, copilul sa intre in contact si experimenteze relationarea cu copii la locurile de joaca, dar si in alte medii precum si experimentarea relationarii cu adulţii, altii decat parintii.

Există cativa factori care pot interveni si influenţa procesul de adaptare a copilului la grădiniţă, precum curiozitatea copilului, dependenţa de familie – în special de mamă. Aceasta dependenta are un rol major în atitudinea copilului faţă de grădiniţă, care se poate confrunta cu o anxietate de separare.

Acest tip de anxietate se poate dezvolta in situaţia în care doar mama a stat cu copilul de la naştere si in situatia in care acesta nu a experimentat si alte forme de interactiune cu persoane noi. Acesta este motivul pentru care copilul va intampina dificultati in a ramane chiar si cateva ore cu altcineva, cu atat mai mult într-un mediu necunoscut. Copilul dependent de unul dintre parinti nu va manifesta interes pentru oameni, jucării şi activităţi noi. Singurul lucru de care este preocupat si ingrijorat este cum să evite mediul în care se simte în nesiguranţă şi ce să facă pentru a ajunge din nou în braţele mamei. Aici apar primele manifestari somatice, precum plans, iritabilitate, agresivitate, dureri de burtă, lipsa poftei de mancare, senzatie de voma, enurezis, s.a

Atitudinea mamei si modul in care aceasta va gestiona situatia are un rol esential în asemenea cazuri. Este important si recomandat ca aceasta sa inteleaga faptul ca cel mic nu va putea sta pentru totdeauna sub aripa ei si ca are nevoie autonomie pentru a deveni un adult independent. Asta nu inseamna ca nu va ramane copilul ei, chiar daca acesta va creste. Parintii au rolul si obligatia de a-i ajuta si acompania pe copii in procesul de maturizare.

Un lucru important in acest sens pe care parintii il pot realiza este renuntarea la dormitul impreuna cu cel mic si incurajarea dormitului separat, independent al copilul, intrucat prin acest fapt este intarit comportamentul dependent, chiar si atunci cand nu aceasta intentie este dorita.

Recomandari pentru parinti: Este necesar ca si parintii sa se adapteze la gradinita:

Chiar dacă un părinte ştie că este momentul potrivit pentru copilul său să înceapă grădiniţa şi chiar dacă îşi doreşte acest lucru, durerea separării şi îngrijorarea sunt uneori trăite mai intens de părinte decât de copil. Pentru a-l putea ajuta pe copil să se adapteze grădiniţei şi separării de părinţi şi casă, acestia trebuie să lucreze întâi cu propriile lor temeri şi emoţii.

Pregateste-l din timp pentru gradinita:

Începe cu câteva săptămâni înainte să îi povesteşti ce înseamnă grădiniţa, câţi prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi jocuri interesante va participa. Îi poţi arăta o carte sau un desenat animat care are drept subiect mersul la grădiniţă. Dacă nu găseşti o carte la îndemână, poţi inventa chiar tu o poveste de culcare cu personajele lui preferate.

Mergi cu el in vizita la gradinita:

Este recomandat ca integrarea să se facă treptat, iar prima vizită poate fi doar pentru familiarizare cu locul, educatoarea şi noii colegi. Este foarte important să îi arăţi copilului câtă încredere ai în personalul grădiniţei. Dacă tu nu ai încredere, el cum s-ar putea simţi în siguranţă? Caută viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru acomodarea copilului. Din acest motiv, este încurajata integrarea fraţilor în aceeaşi grupă de grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai uşor dacă fratele sau sora mai mare este alături de el. In cazul in care exista diferenta de varsta intre cei mici, si simplul fapt ca amandoi merg la aceiasi gradinita, dar in grupe separate, ii va oferi celui mic un sentiment de confort. Este cunoscut faptul ca cei mici invata si experimenteaza prin imitatie, iar acest lucru il poate ajuta pe palierul adaptarii la gradinita.

Stai cu el in primele zile si observati impreuna ce fac ceilalti copii si educatoarea:

Dacă vrea să participe şi el la activităţi cu atât mai bine, dar prezenţa ta acolo il va ajuta pentru ca se va simti securizat si îi va da curajul necesar pentru a se alatura în colectivitate. Când îl laşi la gradinita, asigură-l în mod repetat şi cu fermitate că te vei întoarce. Intrucat cei mici nu au inca o perceptie corecta a timpului, aceasta fiind in curs de formare si dezvoltare, este necesar sa ii spui exact după cât timp te vei întoarce (”într-o oră”, ”după ce mănânci”, ”după ce faci nani”). Procedand in acest fel, ajuti la prevenirea trarii sentimentului de abandon resimtit de cel mic. O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare şi poate trece direct la programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de ele pentru mai multe zile, poate chiar şi săptămâni, iar programul scurt poate fi o variantă iniţială mai puţin dificilă. Este important ca parintele sa tina cont de individualitatea si de particularitatea fiecarui copil in parte, evitand diferentele si etichetarile. Unul dintre cele mai importante beneficii ale gradinitei este faptul ca reprezinta locul in care talentele şi aptitudinile copilului prind contur si se dezvolta. La gradinita acestea pot fi descoperite, cultivate şi semnalate parintilor. Un alt beneficiu sunt activităţile de la grădiniţă care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare si socializare a copiilor, elemente imperios necesare pentru formarea acestuia ca viitor adult. Cei care experimenteaza mersul la grădiniţă sunt dornici să coopereze atat cu adulţii, cat şi cu copiii de aceeaşi varstă, sunt flexibili, curajoşi, autonomi, iar cand vor începe clasa I, sentimentul de tensiune privind adaptarea la programul de învăţare va fi atentuat. O buna comunicare intre parinte – educator este cheia in vederea adaptarii eficiente la gradinita, de aceea este recomandat ca parintii sa continue sa lucreze acasa prin stimularea copilului, folosind diverse forme de joc si invatare pentru o buna dezvoltare bio-psiho-sociala a acestuia.